Fraieri, cu toții n-am fost altceva decât niște fraieri. Ne-au fermecat două goluri generice dintr-o seară magică fără pereche și, gata, s-a stârnit campania. Naturalizarea lui Culio era subiectul care se lăfăia pe coperțile presei sportive. Visam cu ochii deschiși și pătimași că golurile de pe Olimpico ar putea fi repetate în meciul decisiv cu Serbia, iar reținerile lui Pițurcă iritau.
La exact jumătate de an distanță am ajuns să ne punem întrebarea cum de-l mai titularizează Uhrin la CFR, nicidecum dacă Pițurcă ar fi putut începe cu Culio întâlnirea cu „plavii”. Un pătrățel, punctajul din caseta tehnică a meciului cu Rapid, asta e cota de piață de acum a lui Culio. Îndărătnic la orice desen tactic al oricărui antrenor – și s-au tot rotit într-un an! -, capsoman să-și facă doar numerele personale, care nu mai ies niciodată, bosumflat pe tot și pe toate, chiar și pe copertina băncii de rezerve după modelul Cârțu, se preface că nu pricepe nimic din limba cu subtitrări a lui Uhrin, acesta e Culio de-acum. Am și uitat că a fost o rază de soare într-un moment în care eram triști și plouați după 0-3 cu Lituania.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER